Roşu multicolor

Era o dimineaţă senină de vară cand m-ai luat de mână; eu eram imbracată în rochiţa roşie cu buline albe şi purtam pălărioara pe care mama mi-a aşezat-o pe cap de mai multe ori până să o accept. Mergeai parcă grăbit iar pantofiorii mei asortaţi, cu fundiţă, nu ţineau pasul cu gândurile tale. Mi-am amintit că privirea ta blândă, înţeleaptă şi atât de strălucitoare seamănă cu cea a lui Buni. Dar tu nu aveai pălăria lui, iar el nu mă purta de mână aşa cum o făceai tu. M-am împiedicat când păşeam prin iarba mângâiată de rouă, dar asta nu te-a facut să încetineşti. Voiam să spun ca sunt obosită, dar mi-am amintit că Cosette nu avea pe nimeni să o liniştească cu o strângere de mână, să-i arate drumul sau să o inveţe să fie puternică, aşa cum făceai tu cu mine . Te-ai oprit la capătul câmpului, m-ai ridicat în braţe şi mi-ai arătat zarea. Privirea mea îmbrăţişa uimită un râu de flori colorate, pierdute în linia orizontului. Am inţeles atunci că lumea e un câmp de flori, iar fiecare culoare straluceste la fel de tare în lumina soarelui. Dar rochiţa mea se asortează perfect cu roşul.