Iti imaginezi ca descoperi, ca intelegi si asta iti da o placere a nepatrunsului pe care nu ai mai gustat-o. Iti hraneste orgoliul si adormi in egala masura mai fascinat si mai incantat ca puzzle-ul prinde forma sau, crezi tu - e putin mai deschis labirintul in care ai intrat de buna voie si cu atata mandrie. Te pierzi de atatea ori in metafore si esti uimit de rimele pe care misterul in care te-ai afundat ti le asterne. Nu-ti mai saturi trufia de o bucurie nemarginita ca asa o fiinta are nevoie de tine, te flatezi ca doar de tine, si crezi ca esti singurul care face lumina pe strada ei. Vrei sa stii cu cat zahar isi bea cafeaua, care e semnul de carte preferat, sa dai sens privirii, sa intelegi tonul, sa colorezi cuvantul, sa nu pierzi zambetul. Ai toate indiciile, dar ...? Ajungi la epuizare, nu intelegi, vrei aer, dar asemeni cautatorilor de comori, incapatanarea ca ai putea fi tu acela care afla ce nu a reusit nimeni nu te lasa sa te opresti nici cand stii ca maine .. maine e o noua zi.
Baby, Superman exista, dar nu esti tu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu